Portal medical, prospecte medicamente, dictionar medical, farmacii, anunturi medicale
in

Prospect TENORMIN, solutie injectabila

Detalii prospect TENORMIN, solutie injectabila

Informatiile prezentate (prospectul) pentru medicamentul TENORMIN, solutie injectabila au caracter informativ. Nu suntem raspunzatori pentru eventualele erori. Consultati mai intai medicul dvs. inainte de a lua medicamente!

ATC

C07AB - BETABLOCANTI SELECTIVI

Proprietati farmacocinetice

Dupa administrarea pe cale intravenoasa, nivelurile plasmatice ale atenololului descresc triexponential, cu un timp de injumatatire a eliminarii de aproximativ 6 ore. In intervalul de doze de 5-10 mg administrate intravenos, profilul nivelului plasmatic urmareste o farmacocinetica liniara si beta-blocantul este inca detectabil la 24 ore dupa o doza de 10 mg intravenos. Absorbtia atenololului dupa administrarea orala este importanta dar incompleta (aproximativ 40-50%) cu atingerea concentratiei plasmatice maxime dupa 2-4 ore de la administrare. Nu exista o metabolizare hepatica semnificativa a atenololului si peste 90% a celui absorbit ajunge in circulatia sistemica sub forma nemodificata. Timpul de injumatatire plasmatica este de aproximativ 6 ore dar acesta poate creste in cazul afectarii renale severe, deoarece principala cale de eliminare este cea renala. Atenololul patrunde slab in tesuturi datorita liposolubilitatii sale scazute si concentratia sa in tesutul nervos este mica. Se leaga putin de proteinele plasmatice (aproximativ 3%). Tenormin este eficient timp de minimum 24 ore dupa o singura doza zilnica. Dozarea simpla contribuie la complianta buna a pacientilor printr-un grad inalt de acceptare.

Precautii

Tenormin, asemanator altor beta-blocante, desi este contraindicat in cazul insuficientei cardiace necontrolate (se vor consulta contraindicatiile), poate fi folosit la pacientii la care semnele insuficientei cardiace se afla sub control. Trebuie acordata atentie pacientilor cu rezerva cardiaca redusa; poate creste numarul si durata crizelor anginoase la pacientii cu angina tip Prinzmetal datorita predominantei vasoconstrictiei coronariene mediate prin receptorii alfa. Tenormin este un blocant beta1-selectiv; ca urmare, folosirea lui poate fi luata in considerare, desi trebuie acordata o atentie deosebita; desi este contraindicat in afectiunile circulatorii arteriale periferice severe (se va consulta "Contraindicatii"), si cele mai putin severe pot fi agravate; datorita efectului negativ asupra timpului de conducere, trebuie acordata atentie daca este administrat pacientilor cu bloc de gradul intai; poate influenta tahicardia si hipoglicemia; poate masca semnele tireotoxicozei; reduce frecventa cardiaca, ca urmare a actiunii sale farmacologice. In cazurile rare in care un pacient sub tratament dezvolta simptome care pot fi atribuite unei frecvente cardiace scazute, se va reduce doza; nu trebuie intrerupt brusc la pacientii care prezinta boala ischemica coronariana; poate cauza o reactie mai severa la o varietate de alergeni cand este administrat pacientilor cu istoric de reactii anafilactice la asemenea alergeni. Acesti pacienti pot fi neresponsivi la dozele uzuale de adrenalina folosite pentru tratarea reactiilor alergice; poate determina o crestere a rezistentei cailor aeriene la pacientii astmatici. Tenormin este un beta1-blocant selectiv; ca urmare, folosirea lui poate fi luata in considerare, desi trebuie acordata o atentie deosebita. Daca apare o crestere a rezistentei cailor aeriene, Tenormin trebuie intrerupt si daca este necesar se va administra terapie bronho-dilatatoare (de ex. salbutamol).

Sarcina si alaptare

Tenormin traverseaza bariera placentara si apare in sangele cordonului ombilical. Nu au fost efectuate studii asupra utilizarii Tenormin in primul trimestru de sarcina si nu poate fi exclusa posibilitatea afectarii fetale. Tenormin a fost folosit sub supraveghere atenta pentru tratamentul hipertensiunii din cursul ultimului trimestru de sarcina. Administrarea Tenormin la femeile gravide, pentru tratamentul hipertensiunii usoare si medii, a fost asociata cu intarzierea dezvoltarii intrauterine. De aceea, folosirea Tenormin la femeile care sunt, sau pot ramane gravide, necesita ca beneficiul scontat sa fie cantarit fata de riscurile posibile, mai ales in primele doua trimestre de sarcina.

Conditii de pastrare

Comprimatele de Tenormin trebuie pastrate la temperatura camerei, protejate de lumina si umezeala. Fiolele de Tenormin trebuie pastrate la temperatura camerei, protejate de lumina.

Supradozare

Simptomele supradozarii pot cuprinde bradicardie, hipotensiune, insuficienta cardiaca acuta si bronhospasm. Tratamentul general trebuie sa includa: supraveghere atenta, tratament intr-o unitate de terapie intensiva, folosirea lavajului gastric, a carbunelui activat si a unui laxativ pentru prevenirea absorbtiei oricarui medicament prezent inca in tractul gastrointestinal, folosirea plasmei si a substituentilor de plasma pentru tratarea hipotensiunii si a socului. Trebuie luata in considerare posibilitatea folosirii hemodializei sau a hemoperfuziei. Bradicardia excesiva poate fi tratata cu atropina 1-2 mg intravenos si/sau prin aplicarea unui pacemaker. Daca este necesar, aceasta poate fi urmata de 10 mg glucagon administrat intravenos. Daca este necesar, aceasta poate fi repetata sau urmata de o perfuzie cu glucagon in doza de 1-10 mg/ora, in functie de raspuns. Daca nu apare nici un raspuns la glucagon sau daca nu exista glucagon, poate fi administrat un stimulent al receptorilor beta, cum este dobutamina in doza de 2,5-10 mcg/kg corp/minut in perfuzie intravenoasa. Dobutamina, datorita efectului sau inotrop pozitiv, poate fi folosita si in tratamentul hipotensiunii si a insuficientei cardiace acute. Este posibil ca aceste doze sa fie inadecvate pentru inlaturarea efectelor cardiace ale -blocarii daca supradozarea a fost exagerata. De aceea, doza de dobutamina trebuie crescuta, daca este necesar, pentru a obtine un raspuns adecvat in functie de starea clinica a pacientului. Bronhospasmul poate fi in mod obisnuit tratat cu bronhodilatatoare.

Proprietati

Atenololul este un beta-blocant cu selectivitate beta1 (adica, actioneaza preferential pe receptorii adrenergici beta1 de la nivelul cordului). Selectivitatea descreste cu cresterea dozei. Atenololul nu prezinta activitate simpatomimetica intrinseca si nici actiune stabilizatoare de membrana si, asemanator altor beta-blocante, prezinta efecte inotrop negative (si ca atare este contraindicat in insuficienta cardiaca necontrolata medicamentos). Asemanator altor beta-blocante, modul de actiune al atenololului in tratamentul hipertensiunii este neclar. Probabil actiunea Tenormin de reducere a frecventei si a contractilitatii cardiace il face eficient in inlaturarea sau ameliorarea simptomelor pacientilor cu angina. Este putin probabil ca proprietatile suplimentare prezentate de S(-) atenolol, comparativ cu amestecul racemic, sa determine efecte terapeutice diferite. Tenormin este eficient si bine tolerat la majoritatea populatiilor etnice, desi este posibil ca raspunsul sa fie mai redus la negri. Tenormin este compatibil cu diureticele, alti agenti antihipertensivi si antianginosi (se vor consulta interactiunile).

Efectul asupra abilitatii de a conduce autovehicule si de a manevra echipamente

Este putin probabil ca folosirea Tenormin sa produca afectarea capacitatii pacientilor de a conduce autovehicule sau de a manevra echipamente. Totusi, trebuie luat in considerare faptul ca ocazional pot aparea ameteli sau oboseala.

Efecte secundare posibile

Tenormin este bine tolerat. In studiile clinice, efectele secundare raportate sunt, in general, cele datorate actiunilor farmacologice ale atenololului. Au fost raportate urmatoarele efecte nedorite, prezentate in functie de aparate si sisteme: Cardiovascular: bradicardie; agravarea insuficientei cardiace; hipotensiune ortostatica care se poate asocia cu sincope; extremitati reci. La pacientii susceptibili: precipitarea unui bloc de conducere; claudicatie intermitenta, fenomen Raynaud. SNC: confuzie; ameteli; cefalee; modificari ale afectivitatii; cosmaruri; psihoze si halucinatii; tulburari ale somnului de genul celor observate in cazul altor beta-blocante. Gastrointestinale: uscaciunea mucoasei bucale, tulburari gastrointestinale. Hematologice: purpura, trombocitopenie. Tegumentare: alopecie; uscaciunea conjunctivelor; reactii cutanate psoriaziforme; exacerbarea psoriazisului; rash cutanat. Respirator: poate aparea bronhospasm la pacientii cu astm bronsic sau cu antecedente astmatice. Sensibilitatea vizuala: tulburarea acuitatii vizuale. Altele: oboseala; s-a observat o crestere a ANA (anticorpi antinucleari), dar nu este clara importanta clinica a acestei observatii. Trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului cu acest medicament daca, in functie de observatia clinica, starea de bine a pacientului este afectata prin oricare din reactiile de mai sus.

Forma de prezentare

Tenormin comprimate se prezinta sub forma de comprimate filmate, rotunde, biconvexe, continand 50 sau 100 mg atenolol Ph Eur. Tenormin solutie injectabila se prezinta sub forma de solutie apoasa, izotonica, tamponata cu citrati, continand 5 mg atenolol Ph Eur in 10 ml.

Indicatii

Hipertensiune; angina pectorala; aritmii cardiace; infarct de miocard; administrarea precoce si tardiva.

Contraindicatii

Tenormin, asemanator altor beta-blocante, nu trebuie folosit la pacientii care prezinta oricare din urmatoarele: hipersensibilitate cunoscuta la aceasta substanta; bradicardie; soc cardiogen; hipotensiune; acidoza metabolica; afectiuni circulatorii arteriale periferice severe; bloc de gradul doi sau trei; sindrom de sinus bolnav; feocromocitom netratat; insuficienta cardiaca necontrolata medicamentos.

Dozare si administrare

Adulti: Hipertensiune. Majoritatea pacientilor raspund la o doza zilnica de 50-100 mg oral, administrata in priza unica. Efectul va fi complet dupa una sau doua saptamani. O scadere suplimentara a presiunii sanguine poate fi obtinuta prin asocierea Tenormin cu alti agenti antihipertensivi. Angina.

Interactiuni medicamentoase si alte tipuri de interactiuni

Folosirea asociata a beta-blocantelor si a blocantelor canalelor de calciu cu efect inotrop negativ, de ex. verapamil, diltiazem, poate conduce la o exagerare a acestor efecte, mai ales la pacientii cu functie ventriculara afectata si/sau tulburari de conducere sino-atriala sau atrio-ventriculara. Aceasta poate conduce la hipotensiune severa, bradicardie si insuficienta cardiaca. Nu trebuie administrate intravenos nici beta-blocantul si nici blocantul canalelor de calciu in decurs de 48 ore de la intreruperea unuia din ele. Tratamentul asociat cu dihidropiridine, de ex. nifedipina, poate creste riscul de hipotensiune, si poate aparea insuficienta cardiaca la pacientii cu forme latente. Glicozizii digitalici, in asociere cu beta-blocantele, pot prelungi timpul de conducere atrio-ventriculara. beta-blocantele pot exacerba hipertensiunea de rebound care poate urma intreruperii clonidinei. Daca cele doua medicamente sunt co-administrate, beta-blocantul trebuie intrerupt cu cateva zile inaintea intreruperii clonidinei. Daca clonidina este inlocuita cu un beta-blocant, introducerea beta-blocantului trebuie intarziata cateva zile dupa ce s-a oprit administrarea clonidinei. Atentie trebuie acordata in cazul prescrierii asociate a beta-blocantelor cu agenti anti-aritmici din clasa I, cum este disopiramida. Folosirea concomitenta a agentilor simpatomimetici, de ex. adrenalina, poate contracara efectul beta-blocantelor. Administrarea concomitenta a medicamentelor inhibitoare a prostaglandin-sintetazei (de ex.: ibuprofen, indometacin) poate reduce efectul hipotensor al beta-blocantelor. Trebuie acordata atentie cand se folosesc agenti anestezici cu Tenormin. Anestezistul trebuie informat si acesta va alege agentul anestezic cu cel mai mic efect inotrop negativ posibil. Utilizarea beta-blocantelor cu medicatia anestezica poate conduce la atenuarea tahicardiei reflexe si la cresterea riscului de hipotensiune. Este bine de evitat agentii anestezici care produc depresia miocardului.

Particularitati farmaceutice

Compatibilitatea cu lichidele injectate intravenos. Solutia de Tenormin este compatibila cu solutiile de clorura de sodiu 0,9% w/v si glucoza 5% w/v.

TENORMIN, solutie injectabila

© medicpedia.ro - Prospecte medicamente, farmacii, clinici/spitale, articole medicale, afectiuni/boli, dictionar medical.