Prospect VOLTAREN, drajeuri

• ATC
• Precautii
• Sarcina si alaptare
• Actiune terapeutica
• Interactiuni
• Supradozare
• Farmacocinetica
• Compozitie
• Forma de prezentare
• Dozare
• Efecte asupra capacitatii de a conduce autovehicule sau de a supraveghea masini
• Contraindicatii
• Reactii adverse
• Farmacodinamica

Producator: Novartis

• TILCOTIL, flacon injectabil
• NEO-ENDUSIX, flacon injectabil
• RHEOPYRIN, fiole
• XEFO, comprimate filmate 8 mg
• DICLOFENAC, supozitor
• KETOROL, fiole
• AULIN, granule pentru suspensie orala
• DECLOPHEN tablete, supozitor
• RUPAN, comprimate
• EPIFENAC, supozitor

ATC

M01AB - DERIVATI DE ACID ACETIC

Precautii

Pacientii cu simptome care releva tulburari gastrointestinale trebuie urmariti cu atentie pentru prevenirea complicatiilor (ulceratii gastrointestinale) sau a agravarii colitelor ulceroase, bolii Crohn, insuficientei hepatice. Hemoragia gastrointestinala cu ulceratii/perforatii are consecinte mult mai grave la pacientii varstnici. Aceasta poate aparea oricand in cursul tratamentului, fara simptome relevante si indiferent de antecedentele pacientului. In rarele cazuri in care Voltaren-ul determina astfel de complicatii, tratamentul trebuie intrerupt. Datorita importantei pe care prostaglandinele o au in mentinerea debitului renal, este necesara folosirea cu precautie a Voltaren-ului si supravegherea atenta (monitorizare a functiei renale) a pacientilor cu tulburari cardiace sau renale, a celor tratati cu diuretice si a tuturor celor cu depletie de volum extracelular de orice cauza (ex., dupa operatii chirurgicale mari). Intreruperea terapiei determina, de cele mai multe ori, reluarea situatiei dinaintea tratamentului. Pacientilor varstnici si celor subponderali se recomanda a li se administra cea mai mica doza eficace. Ca si alte medicamente antiinflamatorii nesteroidiene, Voltaren-ul poate provoca cresterea nivelului uneia sau mai multor enzime hepatice, ceea ce impune monitorizarea atenta a functiei ficatului. Daca testele hepatice se mentin alterate sau apar alte complicatii (ex., eozinofilie, eritem etc.), tratamentul cu Voltaren trebuie intrerupt. Terapia cu Voltaren poate ascunde simptomele unei hepatite sau poate precipita porfiria hepatica. Se recomanda, de asemenea, examene hematologice periodice. Ca si alti agenti antiinflamatori nesteroidieni, Voltaren-ul poate determina aparitia reactiilor alergice, inclusiv cele anafilactice/anafilactoide. In cazul tratamentului cu Voltaren fiole, datorita prezentei metabisulfitului de sodiu, pot aparea reactii de hipersensibilitate care sa precipite atacuri astmatice, pierderea constientei sau soc. Potential mutagen, carcinogen si toxic asupra fatului: Studiile efectuate nu au relevat nici un efect mutagenic, carcinogenic sau teratogenic al Voltaren-ului. A nu se lasa la indemana copiilor!

Sarcina si alaptare

Voltaren-ul se administreaza cu precautie in perioada de sarcina, in cele mai mici doze eficace, iar forma injectabila se recomanda a nu fi folosita, datorita lipsei studiilor clinice. La fel ca alti inhibitori de protaglandinsintetaza, Voltaren-ul nu se administreaza in ultimele trei luni de sarcina datorita posibilitatii aparitiei inertiei uterine sau a obstruarii premature a canalului arterial. O doza orala de 50 mg Voltaren la fiecare 8 ore in perioada de lactatie determina concentratii neglijabile in lapte, fara efecte asupra nou-nascutului.

Actiune terapeutica

Antireumatic, antiinflamator, analgezic.

Interactiuni

Voltaren-ul determina cresterea nivelelor plasmatice ale preparatelor care contin litiu sau digoxina. Multi agenti antiinflamatori nesteroidieni inhiba activitatea diureticelor. Astfel, tratamentul concomitent al Voltaren-ului cu diuretice care conserva potasiul poate produce hiperkaliemie, ceea ce impune monitorizarea ulterioara. Administrarea concomitenta a mai multor agenti antiinflamatori poate precipita aparitia reactiilor adverse. Desi studiile clinice nu sunt relevante, exista rapoarte izolate despre cresterea riscului hemoragic in cazul administrarii concomitente a Voltaren-ului (care produce uneori inhibitia temporara a agregarii plachetare) cu anticoagulante (este necesara monitorizarea). Desi studiile clinice demonstreaza ca administrarea concomitenta a Voltaren-ului cu antidiabeticele orale nu influenteaza efectul clinic al celor din urma, exista rapoarte izolate despre tulburari ale glicemiei in ambele sensuri (hiper- si hipoglicemie), ceea ce a necesitat ajustarea dozelor de antidiabetice. O precautie aparte apare in cazul tratamentului cu agenti antiinflamatori nesteroidieni care preceda sau urmeaza cu mai putin de 24 de ore terapia cu metotrexat. Voltaren-ul poate determina cresterea nivelului plasmatic al metotrexatului pana la nivele toxice. Efectul inhibitor al Voltaren-ului asupra prostaglandinelor renale poate determina cresterea nefrotoxicitatii ciclosporinei.

Supradozare

Nu exista un tablou clinic tipic al supradozarii cu diclofenac. Tratamentul intoxicatiei acute cu agenti antiinflamatori nesteroidieni consta in masuri simptomatice. Se recomanda: lavajul gastric si administrarea de carbune activ pentru impiedicarea absorbtiei. Se acorda tratament simptomatic si de sustinere a organismului in cazul complicatiilor de tipul hipotensiunii, insuficientei renale, convulsiilor, iritatiei gastrointestinale, detresei respiratorii. Terapii specifice de tipul diurezei fortate, dializei sau tranfuziilor sunt probabil nefolositoare eliminarii agentilor antireumatici nesteroidieni, datorita procentului lor ridicat de legare de proteinele plasmatice si a metabolismului lor activ.

Farmacocinetica

Drajeuri: Diclofenacul din drajeuri se absoarbe complet si rapid dupa trecerea prin stomac. Dupa ingestia unui drajeu in timpul sau dupa masa, trecerea acestuia prin stomac este incetinita comparativ cu cea prin administrarea inaintea mesei, insa substanta activa absorbita este aceeasi. Varful concentratiei plasmatice este de 1,5 mcg/ml (5 micromol/l) si se obtine la o medie de 2 ore dupa ingestia unui drajeu de 50 mg. Curba concentratiei plasmatice este proportionala cu marimea dozei. Datorita trecerii prin ficat (primul pasaj), jumatate din substanta activa este metabolizata, iar concentratia plasmatica a substantei active prin administrare orala sau rectala este jumatate din cea obtinuta prin administrarea parenterala a aceleiasi doze. Concentratia plasmatica obtinuta la copii este aceeasi (raportat la mg/kg corp) ca cea a adultilor. Legarea diclofenacului de proteinele plasmatice se face in proportie de 99,7% (si in principal de albumina - 99,4%). Clearance-ul total sistemic al diclofenacului plasmatic este de 263 ± 56 ml/min. Timpul plasmatic terminal de injumatatire este de 1-2 ore dupa administrare intravenoasa, orala sau rectala a unei doze standard, evolutia farmacocinetica ramanand neschimbata prin administrare repetata. Folosirea dozelor recomandate nu determina acumulari. Diclofenacul patrunde in lichidul sinovial, atingand concentratii maxime la 2-4 ore dupa maximul plasmatic. Timpul de injumatatire aparent al diclofenacului din lichidul sinovial este de cca 3-6 ore, iar, la 2 ore dupa maximul plasmatic, concentratia de substanta activa din lichidul sinovial este deja mai mare decat cea din plasma si se mentine superioara acesteia timp de 12 ore. Biotransformarea diclofenacului include partial si glucuronoconjugarea, dar in principal procese de hidroxilare unica sau multipla, care au drept rezultat metaboliti fenolici (3´-hidroxi, 4´-hidroxi, 5-hidroxi, 4´,5-dihidroxi si 3´-hidroxi-4´-metoxi-diclofenac). Aproximativ 60% din doza administrata se excreta urinar sub forma metabolitilor si doar sub 1% sub forma nemodificata. Restul dozei se elimina metabolizata prin bila si fecale. Nu au fost observate diferente semnificative de absorbtie, metabolizare sau excretie in functie de varsta. La pacientii cu disfunctie renala nu s-a observat acumularea de substanta activa nemodificata in cursul tratamentului cu doza standard. La un clearance al creatininei sub 10 ml/min, nivelul plasmatic al metabolitilor este de 4 ori mai mare decat la sanatosi, iar excretia acestora este preluata de bila. In cazul disfunctiilor hepatice (hepatita cronica, ciroza compensata), cinetica si metabolismul diclofenacului sunt identice cu cele ale celor sanatosi. Tablete retard: Elibereaza aceeasi cantitate de substanta activa ca si drajeurile, dar intr-un timp mai indelungat. Astfel, dupa primul pasaj hepatic, disponibilitatea sistemica a Voltaren-ului retard este aproximativ 82-84% din cea obtinuta prin administrarea unei doze similare de Voltaren drajeuri. Prin eliberarea mai lenta a substantei active, varful concentratiei plasmatice este mai scazut decat cel al Voltaren-ului drajeuri. Maximul de concentratie - 0,5 mcg/ml sau 0,4 mcg/ml (1,6 sau 1,25 mol/l) - se atinge la circa 4 ore dupa ingestia unei tablete retard de 100 mg sau 75 mg. Pe de alta parte, la 24 de ore (respectiv 16 ore) de la administrarea unei tablete de Voltaren retard 100 (respectiv 75 mg) se atinge concentratia plasmatica de 13 ng/ml (40 nmol/l). Administrarea in functie de masa nu are relevanta clinica asupra absorbtiei si disponibilitatii sistemice a Voltaren-ului retard. Concentratiile plasmatice atinse sunt in jur de 22 ng/ml sau 25 ng/ml (70 nmol/l sau 80 nmol/l) in cursul tratamentului cu Voltaren retard 100 mg o data pe zi, sau 75 mg de doua ori pe zi. Supozitoare: Maximul concentratiei plasmatice de substanta activa, proportional cu doza, se obtine la o ora dupa administrarea Voltaren-ului supozitoare de 50 mg. Fiole: Dupa injectia intramusculara cu Voltaren 75 mg, la 20 de minute se obtine varful concentratiei plasmatice de 2,5 mcg/ml (8 micromol/l), proportional cu doza administrata. Curba de concentratie in cazul administrarii parenterale este de doua ori mai inalta datorita evitarii primului pasaj hepatic, decat cea obtinuta prin administrare orala sau rectala.

Compozitie

Substanta activa: sodiu-(0-(2,6-diclorfenil)-aminofenil) acetat (= diclofenac sodic), un derivat al acidului fenilacetic. Excipienti (fiole): alcool benzilic, metabisulfit de sodiu, manitol, propilenglicol.

Forma de prezentare

Cutie cu 30 drajeuri continand 25 mg diclofenac sodic. Cutie cu 20 drajeuri continand 50 mg diclofenac sodic. Cutie cu 10 drajeuri retard continand 75 mg diclofenac sodic. Cutie cu 10 drajeuri retard continand 100 mg diclofenac sodic. Cutie cu 5 fiole continand 75 mg diclofenac sodic/3 ml. Cutie cu 10 supozitoare continand 25 mg diclofenac sodic. Cutie cu 10 supozitoare continand 50 mg diclofenac sodic. Cutie cu 5 supozitoare continand 100 mg diclofenac sodic.

Dozare

Drajeuri: Adulti: Ca regula, doza initiala folosita este de 100-150 mg, insa, in cazurile usoare si moderate, precum si in terapia de lunga durata, o doza de 75-100 mg este suficienta. Doza zilnica se recomanda a fi prescrisa in 2-3 doze fractionate. Pentru sedarea durerii nocturne sau redorii matinale, tratamentul oral zilnic poate fi suplimentat cu un supozitor inainte de culcare (cu incadrare in doza maxima zilnica de 150 mg). Doza zilnica - ce trebuie ajustata individual - in dismenoreea primara este de 50-150 mg. Initial se administreaza o doza de 50-100 mg care, ulterior, poate fi crescuta pana la 200 mg/zi in cursul urmatoarelor cicluri menstruale. Tratamentul trebuie inceput inaintea aparitiei primului simptom si, in functie de manifestari, continuat pe o perioada de cateva zile. Drajeurile trebuie inghitite intregi, preferabil inaintea meselor. Copii: peste 1 an: Doza zilnica de 0,5-2 mg/kg corp trebuie fractionata in 2-3 prize, in functie de severitatea manifestarilor. Pentru tratamentul artritei reumatoide juvenile, doza zilnica (divizata) se poate creste pana la 3 mg/kg corp. Nu se recomanda administrarea drajeurilor de 50 mg.

Efecte asupra capacitatii de a conduce autovehicule sau de a supraveghea masini

Ocazional, efectele adverse ale Voltaren-ului includ somnolenta, ameteala, cazuri in care se recomanda intreruperea activitatilor care necesita atentie marita, precum condusul sau folosirea masinilor de lucru.

Contraindicatii

Ulcer peptic. Hipersensibilitate cunoscuta la substanta activa. Ca si alti agenti antiinflamatori nesteroidieni, Voltaren este contraindicat, de asemenea, la bolnavii la care atacurile astmatice, urticariene sau de rinita acuta sunt precipitate de acidul acetilsalicilic sau de alte medicamente inhibitoare de prostaglandinsintetaza. Pentru supozitoare: doar proctita. Pentru fiole: doar hipersensibilitate cunoscuta la metabisulfit de sodiu sau la ceilalti excipienti.

Reactii adverse

Tract gastrointestinal: Ocazional durere epigastrica, tulburari gastrointestinale precum greata, varsaturi, diaree, crampe abdominale, dispepsie, flatulenta, anorexie.(Supozitoare: iritatie locala). Rar sangerare gastrointestinala, hematemeza, melena, ulcer peptic hemoragic sau nu, perforat sau nu, pancreatita. Cazuri izolate: colita hemoragica, exacerbari ale colitelor ulceroase sau ale proctocolitelor Crohn; stomatita aftoasa, glosita, leziuni esofagiene, constipatie (Supozitoare: agravari ale hemoroizilor). Sistem nervos central: Ocazional cefalee, ameteala, vertij. Rar somnolenta. Cazuri izolate: tulburari senzitive (incluzand parestezii), tulburari de memorie, dezorientare, tulburari vizuale (vedere incetosata, diplopie), auditive, tinitus, insomnie, iritabilitate, convulsii, depresie, anxietate, cosmaruri, tremor, reactii psihotice, tulburari gustative. Cutanat: Ocazional eritem, eruptii. Rar urticarie. Cazuri izolate: eruptie buloasa, eczeme, eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell (epidermoliza toxica acuta), eritrodermie (dermatita exfoliativa), pierderea parului, reactii de fotosensibilizare, purpura (incluzand purpura alergica). Renal: Cazuri izolate: insuficienta renala acuta, tulburari urinare precum hematurie, proteinurie, nefrite interstitiale, sindrom nefrotic, necroza papilara. Hepatic: Ocazional cresterea transaminazelor serice (GOT, GPT). Rar hepatita icterica sau anicterica. Cazuri izolate: hepatita fulminanta. Sange: Cazuri izolate: trombocitopenie, leucopenie, anemie (hemolitica, aplastica), agranulocitoza. Hipersensibilizare: Rar reactii de hipersensibilizare de tip astmatic, anafilactic/anafilactoid incluzand hipotensiune. Alte reactii adverse: Rar edem. (Fiole: reactii locale postinjectare - durere locala, induratie. Cazuri izolate: abcese si necroza locala). Cazuri izolate: impotenta, palpitatii, dureri toracice, hipertensiune.

Farmacodinamica

Voltaren contine diclofenac, un compus nesteroidian, cu pronuntate efecte: antireumatic, antiinflamator, analgezic si antipiretic, determinate de inhibitia biosintezei de prostaglandine, care au un rol major in producerea inflamatiei, durerii si febrei. In bolile reumatice, proprietatile antiinflamatorie si analgezica ale Voltaren-ului determina ameliorarea marcata a simptomatologiei (durere in repaus sau la mobilizare, redoare matinala, edem articular, disfunctionalitati articulare). Voltaren retard de 75 sau 100 mg este recomandat in special celor a caror doza zilnica de 75-100 mg este suficienta pentru ameliorare clinica. Posibilitatea prescrierii Voltaren-ului in doza zilnica unica simplifica schema tratamentului de lunga durata si impiedica erorile de dozare. In inflamatiile posttraumatice sau postoperatorii, Voltaren-ul rapid atenueaza durerea spontana sau de mobilizare si diminueaza edemul inflamator perilezional. Experimentele clinice cu Voltaren demonstreaza pronuntatul efect analgezic si in cazurile de durere moderata si severa de origine non-reumatica. In plus, studiile clinice releva efectul analgezic si diminuarea hemoragiei in cazuri de dismenoree primara, precum si atenuarea simptomelor atacurilor migrenoase. In vitro, diclofenacul nu supreseaza biosinteza proteoglicanilor din cartilaj in aceeasi masura ca si in vivo.