Prospect EDICIN, solutie injectabila
Detalii prospect EDICIN, solutie injectabila
Informatiile prezentate (prospectul) pentru medicamentul EDICIN, solutie injectabila au caracter informativ. Nu suntem raspunzatori pentru eventualele erori. Consultati mai intai medicul dvs. inainte de a lua medicamente!
- ATC
- Eliberarea medicamentului
- Interactiuni
- Supradozare
- Administrare orala
- Compozitie
- Forma de prezentare
- Indicatii
- Contraindicatii
- Conservare
- Masuri de precautie
- Reactii adverse
Producator: Lek
- Actioneaza asupra:
Antiinfectioase de uz sistemic - Grupa medicament:
Alte antibacteriene
Interactiuni
Administrarea concomitenta a chemoterapeuticelor neurotoxice si/sau nefrotoxice, in special a antibioticelor aminoglicozidice, a polimixinei B, a blocantelor neuromusculare si a cisplatinei trebuie facuta sub stricta supraveghere medicala. Administrarea concomitenta a anestezicelor poate spori riscul producerii hipotensiunii, eritemului, urticariei si pruritului; de asemenea, poate declansa o reactie anafilactica. Solutia prezinta un pH scazut, ceea ce este de natura sa duca la instabilitatea fizica sau chimica, atunci cand este amestecata cu alte substante.
Supradozare
In cazul administrarii din greseala, a unei doze prea mari de Edicin, surplusul va putea fi eliminat prin hemofiltrare.
Administrare orala
Continutul flacoanelor injectabile poate fi administrat si oral. Doza zilnica normala este de 500 mg, divizata in 4 portii, ce vor fi administrate timp de 7 - 10 zile. Doza cotidiana maxima este de 2 g. Fiecare portie de solutie va fi diluata in 30 ml apa. Doza astfel preparata va fi fie bauta ca atare de pacient, fie administrata cu ajutorul unei sonde naso-gastrice. Administrarea orala al copii: doza obisnuita de 40 mg/kgcorp, divizata in 3 - 4 prize, se va administra timp de 7 - 10 zile. Doza zilnica maxima, ce nu poate fi depasita, este de 2 g. Pentru a ameliora gustul solutiei, se pot adauga siropuri de fructe. Administrarea in timpul sarcinii: Desi studiile taratologice efectuate pe animale nu au evidentiat prezenta unei actiuni toxice a medicamentului asupra fatului, este preferat ca Edicin sa fie administrat gravidelor numai in situatii cu totul deosebite. Pentru a reduce riscul producerii unui efect toxic asupra fatului, se va urmari atent concentratia de vancomicina in sange. Administrarea in alaptare: Intrucat Edicin este eliminat prin laptele matern, oportunitatea administrarii sale mamelor care alapteaza va trebui studiata cu mare atentie.
Compozitie
Un flacon injectabil de Edicin de 0,5 g contine 0,5 g vancomicina sub forma de hidroclorura. Un flacon injectabil de Edicin de 1 g contine 1 g vancomicina sub forma de hidroclorura.
Forma de prezentare
Cutii cu 10 flacoane injectabile a 0,5 g; cutii cu 10 flacoane injectabile a 1g.
Indicatii
Edicin este indicat atat in tratarea infectiilor grave, provocate de microorganisme Gram-pozitive rezistente la alte antibiotice, cat si a pacientilor alergici la peniciline si la cefalosporine: endocardita; septicemie; osteomielita; infectii ale SNC; infectii ale cailor respiratorii inferioare; infectii ale pielii si tesuturilor moi.
Masuri de precautie
Edicin va fi injectat lent. Injectarea rapida poate provoca hipotensiune, uneori chiar stop cardiac. Edicin va fi administrat sub forma de solutie diluata, intr-un interval de minimum 60 min. - vezi rubrica Dozare. Intrucat exista riscul producerii oto-, respectiv nefrotoxicitatii, vancomicina va fi administrata cu precautie pacientilor suferind de deteriorari ale functiei vestibulare, respectiv renale. In cazul pacientilor ce prezinta deteriorari ale functiei renale si al celor in varsta de peste 60 ani, se impune controlul functiei vestibulare si al concentratiei de vancomicina din sange. Riscul producerii frecvente de tromboflebite grave poate fi redus prin diluarea corespunzatoare, intr-o solutie de glucoza sau de ser fiziologic, a vancomicinei si prin schimbarea locului injectarii.
Reactii adverse
In cazul perfuzarii intravenoase rapide, pot apare reactii anafilactice, insotite de diverse eruptii cutanate. Perfuzarea rapida a vancomicinei poate provoca inrosirea partii superioare a corpului, spasme musculare la nivelul gatului si a regiunii dorsale. In mod normal, aceste reactii dispar dupa 20 min, desi, uneori, se poate intampla ca ele sa dureze cateva ore. Daca perfuzia este administrata lent, timp de 60 min, asemenea reactii se vor produce foarte rar. Oto- si nefrotoxocitatea reprezinta cele mai grave efecte secundare. Intrucat modificarile produse in asemenea cazuri au un caracter ireversibil, se recomanda ca tratamentul sa fie intrerupt de indata ce apare senzatia de zumzet in urechi. Deteriorarea grava a functiei renale intervine rareori. Aceasta este semnalata de valorile crescute ale creatininei si ale ureei in sange. Se poate manifesta si la paciantii carora li se administreaza doze mari de vancomicina. Cazuri rare de nefrita interstitiala au fost semnalate la pacientii carora li s-au administrat concomitent aminoglicozide si la cei suferinzi de insuficienta renala. De indata ce se intrerupe administrarea vancomicinei, functia renala se normalizeaza, iar azotemia dispare la majoritatea pacientilor. Administrarea vancomicinei poate provoca tranzitoriu neutropenie, leucopenie, eozinofilie, trombocitopenie si in mod exceptional, agranulocitoza. Printre efectele secundare foarte rare se numara ameteala si lesinul scurt. La locul injectarii se poate produce tromboflebita.
